Titirezul.

Prima jucarie care m-a fascinat a fost titirezul. De fapt, daca ma gandesc mai bine, imi placea sa ma si transform in el. Ma invarteam in cerc, copil fiind. Mult. Pana ameteam. Si imi placea. Imi amintesc titirezul. Si realizez ca eram atat de mic, incat nici nu stiam sa vorbesc. Si l-am vazut. Invartindu-se, probabil rasucit de altcineva. Si am invatat repede cum sa il manevrez. Captivanta jucaria aia nenorocita.

Cred ca daca privesc inapoi, imi pot vedea toata viata precum un nenorocit de titirez. Unul care mi-a impartit cu darnicie timpul multor amintiri ce l-au consumat. Amintiri si oameni. Oameni si povesti. Povesti urate, povesti frumoase, oribilitati si nectaruri. De piersici. Si alte arome. Exact. M-am invartit titirez fierbinte prin lumea voastra rece. Printre gume, printre palme, printre oameni si multe, multe arome.

 

Din centrul scenei mele v-am privit mereu, mereu si v-am impartit in cete, precum eminescu. M-am contopit cu voi, am alergat zburdand din ceata-n ceata, m-am jucat cu voi, iar voi,  la randu-l vostru, v-ati jucat cu mine. Indiferent ca v-am futut sau mi-a placut, mi-a displacut sau ati incercat sa ma futeti, concluzia e aceeasi. Mi-ati supt timpul… Si titirezul.

P.S. Nu nenorocito, tu mi-ai supt doar timpul!

 

Curiosi si lacomi

Ne nastem curiosi. Si lacomi. Incercam speranta ca totul ni se cuvine. Si ii detestam pe cei care ne dau peste mana. Crestem privindu-i. Si admirand statutul unora. Ii adolatrizam, pana cand descoperim altii. Mai interesanti. Iar apoi pe noi.

Ii lasam sa ne impuna reguli si sa ne dirijeze in universul lor. 7 miliarde de pulalai, curiosi in continuare. Si lacomi. Al dracu’ de lacomi.

Si inveti din start cateva lucruri. Ca poti sa cumperi cu bani. Si sa-i cumperi, ceva mai tarziu. Ca lacrimile nu  iti vor satisface dorintele. Iar a intinde mana spre ce vrei, nu e mereu cea mai buna solutie. Ca universul e destul de violent si nimeni nu te va educa mai bine decat tine insuti.

Si o sa ti-o iei in freza. Din ce in ce mai des. Din ce in ce mai dureros. Si-o sa oscilezi intre responsabilitati si fericire. Si candva o sa pricepi ca fericirea e doar un cuvant inventat de ei. Precum toate restul. Si cu toate ca, curios fiind, vei incerca sa intelegi mai departe, e posibil sa nu reusesti.

Toti avem limite, nu-i asa? Toti avem intrebari fara raspuns si dorinte inca nerealizate. Incercam sa intram in cerculetele de langa noi, dar spiralele ne cam usuca de timp. Si cu cat poti vedea mai departe, cu atat te vei afunda mai mult. Cu cat vei putea gusta mai mult, cu atat te vei simti mai aproape. In esenta insa e vorba doar despre directie. Pentru ca faptul ca existi este suficient incat uraganul sa iti gaseasca magnetul. Si sa te prinda in lant.

La un moment dat nu mai depinde de tine. Si uitandu-te in urma vei intelege. Trecutul. Lantul. Si ar fi bine sa poti zambi, pentru ca adevarul e ca e tot ce ai.

Iar vitorul are sfarsit!

 

Fute-ma, dar nu ma fute!

Esti mai futacioasa decat am crezut. Psihic din pacate. Eu am un singur rol pe planeta asta. Destul de simplu. Sa ma fac fericit… Iar tu vrei acelasi lucru. Toti vor. Daca te iubesc? Da! Cat? Suficient incat sa pot trece peste faptul ca ti-a tras-o altul. Dar insuficient pentru a-mi trai restul vietii nefericit. Si doare sa stiu te-ai lasat fututa de un altul. Si sunt oricum nefericit.

Dar important e happy-end-ul, nu-i asa? Pana acolo este insa tot restul. Si restul daca nu e misto, am trait degeaba, intelegi? Vreau copii. Vreau sa pot rade constant. Vreau un zambet pentru fiecare amintire din trecut. Vreau sa fiu acolo, sa ma simt cel mai bun, sa te strang in brate si sa constientizez fericit, ca sunt! Vreau sclipirea care sa ne dea aripi infipta in permanenta in mine. De fiecare data cand te privesc, sa o pastrez, in mine, sa iti zambesc si sa te trag prin multime. Sa alergam impreuna. Sa il luam cu noi. Sa ne regasim in el, in ei, ca mostenire. Sa intinerim, imbatranind. Fara regrete pentru alte happy-enduri paralele. Pur si simplu orgasmic … Si fara fantasme.

Fute-ma! Dar nu ma fute!

30 nov

Ultima zi de medical. S-au uitat la genele mele si mi-au spus ca in 10 ani o sa mor. Ca o sa fiu tata si o sa am regrete. Si ca ar fi cazul sa renunt la fumat. Am intrebat daca va fi baiat sau pasarica si am plecat.

Mi-am inscris musuroiul la gabori. M-au intrebat daca e singurul. Mi-am verificat gatul de flegme. Buzunarul de lei grei. Si dus am fost.

Sefa mi-a zis ca poate amana avertismentul de luni daca vin si eu dracului macar o zi saptamana asta. Am intrebat de o marire. Mi-a zambit. I-am zambit si eu. Mi-a zambit iar a ‘nu’. Pacat ca isi iubeste verigheta.

Mi-am tras mucii cu 3 gagici. M.a lovit o bata zambareata si am incercat fericirea in ritm de trance. Nu am gasit-o nici macar acasa pe youtube.

Pe lumina mi-a spus ca ma iubeste, ca i-e dor, ca boceste prin bude si vrea sa ma vada. Fuck you! Probabil ca m-a injurat inapoi. Nu de alta, dar mi-am luat somn pe o explozie de capilare.

 

 

 

24 nov

Stii, ma lupt de ceva timp. De prea mult timp poate. Si in constiinta in care realizez ca asta ar fi cea mai valoroasa resursa ce mi-a mai ramas, timpul adica, nu imi doresc decat sa il valorific mai departe. Pentru ca timpul e pretios, La fel ca si noua mea viata. Fara resentimente. Poate putina scarba. Fara ea. In sfarsit fara ea. Cu o casa noua. Fara bani de mancare. Am dat ultimii lei spaga pentru buletin. Si cu multa ambitie. Stii ceva? Cred ca am gasit in sfarsit rostul caramizilor. SI cel mai important. M-am gasit pe mine. Nou si curat.

Da-mi un zambet, ia un zambet

Cred ca mi-am pierdut simtul umorului. De fapt cred ca e mult mai trist, am pierdut increderea in mine si cu ea odata, controlul. Si bucata cu bucata pe mine insumi. Iar acum stau cu toate caramizile astea in jurul meu si nu mai am habar sa reconstruiesc castelul. Cineva mai priceput, va rog, putin ajutor?

(.)

Stia ca secretul este sa zambeasca frumos. Si sa inteleaga. Da. Privind in jur, era aceeasi lume. Aceleasi valori, aceleasi dorinte si forte indreptate spre aceleasi directii. Da. Aceeasi oameni, si chiar daca totusi erau altii, aceleasi sensuri. Sex, alcool, si daca se poate, droguri. Nu filozofam, dar daca se poate mai mult, da, vrem cu siguranta. Lumea merge cu aceleasi reguli inainte. Gandim, meditam, si totusi suntem deja desenati in arena noastra. Anii il defineau ca fiind tanar. In floarea varstei. Cu cat mai multe vicii, cu atata mai multa faima in perspectiva trairilor.

Muzica, perceptie, si un zambet frumos. Uneori, daca avea muzica in casti, totul era complet. Pe metrou, pe strada, la lucru, nu conteaza. Universul, oricat de complex ar putea fi in sine, pentru el era doar o linie dreapta. Iar daca zambea frumos, era stapan. Il facea sa simta ca stie mai mult decat restul. Iar asta il facea sa zambeasca. Uneori frumos, si atunci ii returnau zambetul si cei care il vedeau. Si asta il facea sa se simta puternic.

 

Parolat: I don’t give a fuck about Jesus

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parolă:

08 febr

Sunt prea terminat ca sa vorbesc aici. Maine lucrez. Da! Poate asta aduce ceva nou.

Sunt optimist. Stiu. Asta ma face mai fericit?

Am intrebat in seara asta un prieten daca e fericit. E marinar. Si mi-e foarte drag. Si mi-a promis ca o sa vorbim. Mai sta 3 zile.

Si tu? Esti aici? Ok. Vreau doar o viata mai faina. Poti sa ma ajuti?

Normal ca poti. Dar vrei? Platesc bine!

Glumesc. Maine lucrez si constiinta ma lucreaza. Poate gasesc un job nou.

Noapte buna! Ne mai vedem…

 

cele 100 de cuvinte +-5%

Timpul e cel care ne invarte! Nu ne zguduie, dar ne imbatraneste.  Adevarul e ca putem sa facem orice. Si facem. Mai multe, mai putine. Asta depinde doar de cat de mult ne dorim. Sau mai concis, cat de mult ne intindem mana dupa merele din marul in care suntem cocotati. Eu am o poveste Adela, iar in povestea mea suntem in spatiu. Cocotati in marul nostru, al fiecaruia. Marul e timpul nostru. Si suntem imbracati cu firul trecutului. Si din cand in cand, precum acum, interactionam. Uite Adela, iti zambesc si iti fac cu mana din marul meu!

(99 cuvinte)

Originea (asta e al 100-lea):