(.)

Stia ca secretul este sa zambeasca frumos. Si sa inteleaga. Da. Privind in jur, era aceeasi lume. Aceleasi valori, aceleasi dorinte si forte indreptate spre aceleasi directii. Da. Aceeasi oameni, si chiar daca totusi erau altii, aceleasi sensuri. Sex, alcool, si daca se poate, droguri. Nu filozofam, dar daca se poate mai mult, da, vrem cu siguranta. Lumea merge cu aceleasi reguli inainte. Gandim, meditam, si totusi suntem deja desenati in arena noastra. Anii il defineau ca fiind tanar. In floarea varstei. Cu cat mai multe vicii, cu atata mai multa faima in perspectiva trairilor.

Muzica, perceptie, si un zambet frumos. Uneori, daca avea muzica in casti, totul era complet. Pe metrou, pe strada, la lucru, nu conteaza. Universul, oricat de complex ar putea fi in sine, pentru el era doar o linie dreapta. Iar daca zambea frumos, era stapan. Il facea sa simta ca stie mai mult decat restul. Iar asta il facea sa zambeasca. Uneori frumos, si atunci ii returnau zambetul si cei care il vedeau. Si asta il facea sa se simta puternic.